M-am decis!

~~ Chiar acum vorbesc cu o prietena pe mess. Si-mi spune: nu stiu ce sa fac cu viata mea! Nu stiu daca sa stau in Anglia sau daca sa ma mut inapoi in Romania. Trist. Eu nici macar acolo n-am ajuns, ce sa mai zic de o astfel de-ntrebare. Auzi! "Sa ma mut inapoi in Romania?" Wow! pare asa departe. Cum as putea sa-mi pun intrebarea asta cand nici macar nu am ajuns acolo? Cand ma chinui obsesiv si zilnic sa ma rup de patria mama ?!! Cand practic exercitii de relaxare pentru cultivarea rabdarii si intarirea nervilor pe care mi-i f** prematur intr-un mediu incompatibil.. Anyway. Nu mai sunt atat de indecisa! Stiu ce voi face. Un lucru este cert: vreau sa incerc!

------------
Nu stiu daca voi reusi acolo, dar vreau sa incerc. Pentru o nereusita nu te poate blama nimeni, mai ales cei care stau comfortabil in locul de bastina, sub tutela parentala, asumandu-si nici un risc, sau nici o responsabilitate. Daca fiecare are viata lui cu care poate face ce-si doreste, atunci vreau intr-adevar sa simt viata mea in propriile-mi maini.

------------
Problema ? Cam 99% dintre cunoscuti imi impartasesc gandurile lor negativiste. Ba ca nu voi reusi.. ba ca au mai plecat si altii si n-au facut nimic.. ba ca afara "nu umbla cainii cu covrigi in coada".. ba ca nu ma pot descurca singura.. ca ma voi intoarce.. ca va trebui sa incep acolo de la zero.. ba ca vremea in Scotia e super nasoala.. ba ca UK e muuult prea scumpa.. ba!

Dar ce la raspund ?
Nu spun ca nu au dreptate. Argumentele lor sunt plauzibile si ale naibii de descurajantoare. Uk e foarte scumpa, dar, din pacate, engleza este singura limba straina pe care o stiu mai bine decat a ramane blacata la nivelul de supravietuire, respectiv la spalat vase intr-o cantina, vreo 2-3- ani, pana reusesc sa "o rup" intr-o alta limba extraterestra! Ca vorba aia, finlandeza nu e floare la ureche si nici murmur de fluier, slava Domnului.

Despre vremea mohorata si despre statistica referitoare la reumatismul prematur al britanicilor, se stie in toata lumea. Dar norocul meu ca-mi place ploaia, ceata si vremea "deprimata" care ii fac pe turisti sa afirma ca Scotia este o tara deosebit de frumoasa.. de vizitat! Pentru mine toate manifestarile vremii "cumsecade" au un alt inteles, mai fantezist!

Ca nu umbla cainii cu covrgii in coada.. Domn'e, da pentru asta crezi tu ca vreau eu sa plec? Sa fiu intampinata de caini cu covrigii in coada si pufuleti in urechi? Aia nici macar n-ai cainii domn'e si cu produsele de patiserie nu se prea omoara. Si daca au caini, ii tin pentru ei. Na! In fine, pana una alta, tre sa-i explic pe indelte cum eu, nu ma duc aoclo sa fac "banu gros" ci sa traiesc linistit si sa ma plimb prin parcurile la noi inxistente.

Ca au plecat altii care nu au reusit! Asta nu e un argument. Aia care nu au reusit compenseaza balanta invingatorilor!

Ca nu ma adaptez, ca o sa-mi fie dor de tara. Da cui nu ii e dor de tara si de ce e al lui ? Am plans cand a trebuit sa renunt la primul meu telefon mobil, un Ericson cu clapeta galbena caruia i-am ros antena pana la refuz. Dar apoi cand renunt la pamanturile romanesti , la meleagurile copilariei?

----------------
E ca si cand iti doresti cu disperare un lucru pentru care trebuie sa lupti. Pentru care trebuie sa antrenezi in lupta toate sursele si resursele de care dispui, sa te ridici , sa umbli atunci cand este sleit de puteri. Reusesti. Ajungi acolo unde ti-ai dorit. P elanga bucuria implinirii si satisfactia victoriei, urmeaza intrebarea: "Ok. Si acum? Acum ce fac?"

Acelasi lucru vreau il vreau si eu. Vreau sa ajung acolo. Si sa ma intreb. Si acum ? Ce fac mai departe ? ~~